I7-2011 – Instalatii electrice. DEX. Definiții și abrevieri

A.

  • alimentare normală cu energie electrică – alimentare cu energie electrică dintr-o sursă de energie electrică (transformator, generator) prevăzută pentru a se asigura funcționarea receptoarelor electrice ale unui consumator, în regim normal. De regulă aceasta este rețeaua publică de distribuție.
  • alimentare de rezervă – alimentare prevăzută pentru a menține, pentru alte scopuri decât cele de securitate, funcționarea unei instalații electrice sau a unor părți ale acesteia, în cazul întreruperii alimentării normale (UPS, generator).
  • alimentare de securitate – alimentare prevăzută pentru menținerea în funcțiune a echipamentelor și instalațiilor electrice importante pentru:
    – sănătatea și securitatea persoanelor și animalelor domestice si/sau
    – pentru evitarea degradării mediului înconjurător și a altor echipamente, dacă aceasta este cerută prin reglementări naționale. Aceasta poate fi UPS, generator, baterie de acumulatoare etc.
  • aparataj – echipament electric destinat să fie conectat la un circuit electric pentru a asigura una sau mai multe din următoarele funcții: protecție, comandă, secționare, conexiune.
  • arsuri electrice – arsura pielii sau a unui organ, provocată prin trecerea de-a lungul suprafeței sau în profunzime a curentului electric.
  • atingere directă – contactul direct al persoanelor sau al animalelor cu părți active.
  • atingere indirectă – contact electric al persoanelor sau al animalelor cu părțile conductoare accesibile puse sub tensiune ca urmare a unui defect.

B.

  • barieră – element care asigură protecția împotriva atingerilor directe din toate direcțiile obișnuite de acces.
  • barieră de protecție – parte care asigură protecția împotriva atingerilor directe în toate direcțiile de acces obișnuite.
  • bară de echipotențializare – bară metalică colectoare care face parte dintr-o rețea echipotențială și care asigură legătura electrică a unui număr de conductoare electrice pentru scopuri de
    echipotențializare.
  • bornă de echipotențializare – bornă prevăzută la un echipament sau dispozitiv destinat să fie conectat cu un sistem de legătură de echipotențializare.
  • bornă principală de legare la pământ – bornă sau bară care face parte dintr-o instalație de legare la pământ a unei instalații și care asigură conectarea electrică a unui anumit număr de conductoare pentru scopuri de legare la pământ.

C.

  • canal de cabluri – element de pozare situat pe sau în sol sau planșeu, ventilat sau închis, având dimensiuni care nu permit persoanelor să circule, dar în care conductoarele și cablurile sunt accesibile pe toată lungimea lor, în timpul și după instalare.
  • circuit electric – ansamblu de echipamente electrice al unei instalații electrice protejate prin același dispozitiv de protecție.
  • circuit electric de securitate – circuit electric prevăzut pentru a fi utilizat ca parte într-un sistem de alimentare electric pentru servicii de securitate.
  • circuit terminal – circuit electric destinat să alimenteze direct receptorul (aparat de utilizare) sau prize de curent.
  • coloană electrică – circuit electric care alimentează unul sau mai multe tablouri de distribuție.
  • comandă funcțională – acțiune destinată să asigure închiderea, deschiderea sau schimbarea alimentării cu energie electrică a unei instalații electrice sau a unei părți a acesteia pentru o funcționare normală.
  • conductor – parte conductoare destinată să conducă un curent electric specificat.
  • conductor de echipotențializare – conductor de protecție prevăzut pentru realizarea unei legături de echipotențializare de protecție.
  • conductor de legare la pământ – conductor care asigură o cale conductore sau o parte a unei căi conductoare, între un punct dat al unei rețele, al unei instalații sau al unui echipament și o priză de pământ sau o rețea de prize de pământ.
  • conductor de legare la pământ de protecție – conductor de protecție prevăzut pentru a realiza legarea la pământ de protecție.
  • conductor de linie – conductor sub tensiune în funcționarea normală și capabil să participe la transportul sau la distribuția energiei electrice, dar care nu este nici conductor neutru nici conductor de punct median.
  • conductor neutru (N) – conductor conectat electric la punctul neutru al sursei și care poate contribui la distribuția energiei electrice.
  • conductor PEN – conductor care asigură atât funcțiile de conductor de protecție cât și de conductor neutru.
  • conductor PEM – conductor care asigură atât funcțiile de conductor de protecție cât și de conductor de punct median.
  • conductor PEL – conductor care asigură atât funcțiile de conductor de protecție cât și de conductor de linie.
  • conductor de protecție (PE) – conductor prevăzut în scopuri de securitate, de exemplu protecția împotriva șocurilor electrice.
  • conductor de punct median (PEM) – conductor electric conectat la punctul median și capabil să participe la distribuția energiei electrice.
  • contact electric – stare a două sau mai multe părți conductoare care se ating accidental sau intenționat formând o cale conductoare unică și continuă.
  • curent admisibil (Iz) – valoarea maximă a curentului electric care poate parcurge în permanență un conductor, un dispozitiv sau un aparat, fără ca temperatura sa în regim permanent, în condiții date, să fie superioară valorii specificate.
  • curent de atingere – curent electric care trece prin corpul uman sau al unui animal atunci când acesta este în atingere cu una sau mai multe părți accesibile ale unei instalații electrice sau cu echipamente electrice aflate sub tensiune.
  • curent în conductorul de protecție – curent electric care apare într-un conductor de protecție, cum sunt curentul de fugă sau curentul electric rezultat dintr-un defect de izolație.
  • curent convențional de funcționare – valoare specifică a curentului electric care este prevăzută pentru a provoca funcționarea dispozitivului de protecție într-un timp specificat.
  • curent de defect – curent electric care circulă ca urmare a unui defect de izolație.
  • curent diferențial rezidual – suma fazorială a valorilor curenților electrici în toate conductoarele active, la același timp, într-un punct dat al unui circuit electric, într-o instalație electrică.
  • curent de fugă – curent electric care, în condiții normale de funcționare, parcurge o cale electrică nedorită.
  • curent nominal – curent electric destinat a fi transportat de un circuit în funcționarea normală pe timp nelimitat
  • curent de scurtcircuit – curent electric într-un scurtcircuit determinat.
  • curent de serviciu – curent electric destinat să fie transportat într-un circuit electric în funcționare normală.
  • curent de suprasarcină – supracurent care se produce într-un circuit electric, care nu se datorează curentului de scurtcircuit sau unui defect de punere la pământ.
  • curent vagabond – curent electric de fugă în pământ sau în structurile metalice îngropate în pământ și care rezultă din legarea lor la pământ, intenționată sau neintenționată.

D.

  • defect de punere la pământ – apariția unei căi conductoare accidentală între un conductor sub tensiune și pământ.
  • disjunctor (întreruptor automat) – aparat de comutație apt de a stabili, de a suporta și de a întrerupe curenții în condiții normale ale circuitului, precum și de a stabili, de a suporta pe o perioadă specificată și de a întrerupe curenții în condiții anormale ale circuitului (cum ar fi cele de scurtcircuit etc.).
  • dispozitiv de protecție împotriva supracurenților – dispozitiv destinat să întrerupă un circuit electric în cazul în care curentul în conductorul sau conductoarele circuitului electric depășește o valoare predeterminată în timpul unei durate prevăzute.

E.

  • echipament electric – echipament utilizat pentru producerea, transportul, transformarea sau utilizarea energiei electrice, cum sunt mașini, transformatoare, aparataj, aparate de măsurare, dispozitive de protecție, sisteme de pozare electrice, echipament de utilizare curentă.
  • echipament fix – echipament electric fixat pe un suport sau fixat într-un alt mod într-un loc precizat.
  • echipament mobil – echipament electric care este deplasat în timpul funcționării sau poate fi ușor deplasat rămânând conectat la circuitul electric de alimentare.
  • echipament portabil – echipament electric prevăzut pentru a fi ținut în mână în utilizare normală.
  • echipament staționar – echipament instalat într-un loc stabilit sau echipament electric care nu este prevăzut cu un mâner pentru a fi transportat și care are o astfel de masă încât nu poate fi deplasat ușor în timpul funcționării.
  • echipament de utilizare curentă – echipament electric destinat transformării energiei electrice în altă formă de energie, de exemplu luminoasă, termică, mecanică.
  • echipotențialitate – stare a părților conductoare având un potențial electric sensibil egal.
  • ecran de protecție – ecran conductor utilizat pentru a separa un circuit electric și/sau conductoarele de părțile active periculoase.
  • electrocutare – șoc electric mortal.
  • exploatare – toate activitățile care cuprind lucrările necesare pentru a permite funcționarea instalației electrice. Aceste activități cuprind domenii cum sunt: manevrare, comandă, control și întreținere atât pentru o lucrare electrică cât și neelectrică.

F.

  • fibrilație – contracții repetate și necoordonate ale fibrelor musculare individuale.
  • fibrilație ventriculară – fibrilație cardiacă limitată la ventricule și care provoacă o deficiență circulatorie și apoi oprirea inimii.

G.

  • galerie – culoar cu dimensiuni care permit ca persoanele să circule liber pe toată lungimea, prevăzut cu suporturi pentru cabluri și joncțiunile lor cu alte elemente ale sistemului de pozare electrică.

I.

  • impedanță de legare la pământ –impedanță la o frecvență dată între un punct specificat al unei rețele, al unei instalații sau al unui echipament și pămâtul de referință.
  • inspecție – examinarea unei instalații electrice utilizând toate aptitudinile pentru a constata dacă alegerea echipamentului electric este corectă și montarea acestuia este adecvată;
  • instalație electrică – ansamblu de echipamente electrice asociate care au caracteristicile coordonate pentru a îndeplini un scop dat.
  • instalație de legare la pământ – ansamblu de legături electrice și dispozitive care fac parte din legarea la pământ a unei rețele, a unei instalații sau a unui echipament.
  • izolație de bază – izolația părților active periculoase care asigură protecția de bază
  • izolație dublă – izolație realizată prin utilizarea împreună a unei izolații de bază și a unei izolații suplimentare.
  • izolație întărită – izolația părților active periculoase care asigură un grad de protecție împotriva șocurilor electrice, echivalent celui unei izolații duble.
  • izolație suplimentară – izolație independentă prevăzută suplimentar față de izolația de bază, pentru protecție în caz de defect.
  • încercare – aplicarea de solicitări specificate într-o instalație electrică prin intermediul cărora este probată funcționalitatea acesteia.
  • întrerupere automată a alimentării – întrerupere automată a unei linii conductoare prin funcționarea automată a unui dispozitiv de protecție în caz de defect.
  • întrerupere de scurtă durată a funcționării – întrerupere de scurtă durată în timpul funcționării pentru scopuri, cum sunt: conexiune, comandă, reglare sau observarea echipamentelor electrice.
  • întrerupere de scurtă durată pentru întreținere – întrerupere de scurtă durată utilizată pentru acces la echipamentele electrice pentru întreținere.
  • întrerupere de urgență – deschiderea unui dispozitiv de întrerupere destinat întreruperii alimentării electrice a unei instalații electrice pentru evitarea sau reducerea unui pericol.
  • întreruptor automat – vezi disjunctor
  • întreruptor – simplu – dispozitiv destinat să închidă sau întrerupă curentul într-unul sau mai multe circuite
  • întreruptor – separator – întreruptor conceput să asigure și separarea instalației sau a unei părți a acesteia de alimentare .

L.

  • legătură de echipotențializare – realizare a unei legături electrice între părțile conductoare pentru a realiza echipotențializarea.
  • legătură de echipotențializare de protecție – legătură de echipotențializare realizată pentru scopuri de securitate.
  • legătură de echipotențializare funcțională – legătură de echipotențializare realizată în scopuri funcționale altele, decât cele de securitate.
  • legare la pământ – realizarea unei legături electrice între un punct dat al unei rețele, al unei instalații electrice sau al unui echipament și un pământ local.
  • legare la pământ funcțională – legare la pământ a unuia sau mai multor puncte ale unei rețele, ale unei instalații sau ale unui echipament pentru alte scopuri decât cele de securitate.
  • legare la pământ de protecție – acțiune de legare la pământ a unui punct sau a mai multor puncte dintr-o rețea, a unei instalații sau a unui echipament, în scopuri de securitate.
  • legare la pământ a unei rețele – acțiune de legare la pământ a unuia sau a mai multor puncte ale unei rețele electrice, pentru asigurarea funcțiilor de legare la pământ funcțională și de legare la pământ de protecție.
  • lucrare sub tensiune – orice lucrare în cursul căreia lucrătorul intră deliberat în atingere cu părțile active sau pătrunde deliberat în zona de lucru sub tensiune, fie cu o parte a corpului său, fie cu unelte, echipamente sau dispozitive pe care le manevrează.

M.

  • masă – parte conductoare accesibilă a unui echipament, care poate fi atinsă și care în mod normal nu se află sub tensiune, dar care poate fi pusă sub tensiune în urma unui defect a izolației de bază.
  • mediu puțin periculos – spațiu în care, în condiții normale, este caracterizat simultan prin următoarele condiții:
  1. umiditatea relativă a aerului, maxim 75%, la temperatura aerului cuprinsă între 15 C și 30 C;
  2. pardoseala (amplasamentul) izolantă. Este sinonim cu loc de muncă puțin periculos (sau normal).
  • mediu periculos – spațiu caracterizat prin cel puțin una din următoarele condiții:
  1. umiditatea relativă a aerului peste 75% dar cel mult 97% la temperatura aerului peste 30C dar cel mult 35C;
  2. pardoseală cu proprietăți conductoare (de exemplu beton, pământ);
  3. parte conductoare în legătură electrică cu pământul care ocupă cel mult 60% din zona de manipulare;
  4. prezență de pulberi conductoare (de exemplu pilitură de metal, grafit etc.);
  5. prezență de fluide care micșorează impedanța corpului uman. Este sinonim cu loc de muncă periculos.
  • mediu foarte periculos – spațiu caracterizat prin cel puțin una din următoarele condiții:
  1. umiditatea relativă a aerului peste 97% la temperatura aerului peste 35C;
  2. părți conductoare în legătură electrică cu pământul care ocupă peste 60% din zona de manipulare;
  3. prezență de agenți corozivi. Este sinonim cu loc de munca foarte periculos.
  • mediu neconductor – spațiu în care o persoană sau un animal care atinge o parte conductoare accesibilă care a devenit o parte activă periculoasă, este protejată printr-o impedanță ridicată a mediului său (de exemplu pereți sau pardoseli electroizolante):
  1. 50 k: dacă tensiunea nominală a rețelei este sub 500V în tensiune alternativă și tensiune continuă.
  2. 100 k:dacă tensiunea nominala a rețelei este mai mare de 500 V în tensiune alternativă și tensiune continuă și mai mică de 1000 V în tensiune alternativă sau 1500V în tensiune continuă
    și prin absența părților conductoare legate la pământ (până la frecvența 100 Hz în tensiune alternativă).

mentenanță – combinația tuturor acțiunilor tehnice și administrative, inclusiv acțiunilor de supraveghere cu scopul de a menține un element într-o stare sau a readuce un element la o stare în care
acesta poate să realizeze o funcție cerută.

O.

  • obstacol de protecție – element care împiedică o atingere directă întâmplătoare, dar care nu previne o atingere directă printr-o acțiune deliberată.
  • oprire de urgență – acțiune destinată să oprească pe cât de repede posibil o funcționare devenită periculoasă.
  • originea instalației electrice – punctul în care este livrată energia electrică a unei instalații electrice.

P .

  • parte activă – conductor sau parte conductoare destinată să fie pusă sub tensiune în funcționare normală, inclusiv conductorul neutru (N), dar prin convenție exceptând conductorul PEN, conductorul PEM sau conductorul PEL.
  • parte conductoare accesibilă – parte conductoare a unui echipament, care poate fi atinsă, și care nu este în mod normal sub tensiune, dar care poate ajunge sub tensiune în cazul unui defect al izolației de bază.
  • pat de cabluri – suport de cabluri constituit dintr-o bază continuă cu margini, dar care nu este acoperit cu un capac.
  • pământ – parte a Pământului în contact electric cu o priză de pământ și al cărui potențial electric nu este în mod necesar egal cu zero.
  • pământ de referință – parte a Pământului considerată conductoare, a cărei potențial electric prin convenție este considerat egal cu zero, care este în afara zonei de influență a oricărei instalații de legare la pământ.
  • părți simultan accesibile – conductoare sau părți conductoare care pot fi atinse simultan de către o persoană sau un animal.
  • pericol electric – risc de afectare corporală datorat unei instalații electrice.
  • persoană calificată – persoană care are o pregătire și o experiență corespunzătoare care să îi permită să prevadă riscurile și să evite pericolele pe care le poate produce energia electrică.
  • persoană instruită – persoană suficient de informată, sau supravegheată de persoane calificate în domeniul electric, pentru a fi capabilă să prevadă riscurile și să evite pericolele pe care le poate provoca energia electrică.
  • persoană (obișnuită) – persoană care nu este nici persoană calificată, nici persoană instruită.
  • prag de nedesprindere – valoare maximală a curentului electric care trece prin corpul unui om, la care acea persoană încă poate să se elibereze singură.
  • prag de percepție a curentului – valoare minimă a curentului electric prin corpul unui om sau al unui animal care provoacă o senzație specifică pentru acel om sau acel animal.
  • prelată electroizolantă – prelată rigidă sau flexibilă realizată din material electroizolant, care servește la acoperirea elementelor care sunt sau nu sunt sub tensiune și sau a părților adiacente pentru prevenirea unei atingeri întâmplătoare.
  • priză de pământ – parte conductoare care poate fi încorporată în pământ sau într-un mediu conductor specific, de exemplu beton sau cărbune, în contact cu pământul.
  • priză de pământ independentă – priză de pământ suficient de îndepărtată de alte prize de pământ pentru care potențialul său electric să nu fie sensibil afectat de curenții electrici între pământ și alte prize de pământ.
  • priză de pământ în fundație – priză de pământ încorporată în pământ sub fundația unei clădiri, sau de preferință, în betonul fundației unei clădiri, în general în formă de buclă.
  • priză de pământ de protecție – priză de pământ a unei instalații sau a unui echipament pentru scopuri de securitate.
  • protecție de bază – protecția împotriva șocurilor electrice în absența defectului. Protecția de bază corespunde protecției împotriva atingerilor directe.
  • protecție în caz de defect – protecție împotriva șocurilor electrice în condiții de defect simplu. Protecția în caz de defect corespunde protecției împotriva atingerilor indirecte.
  • protecție împotriva șocului electric – ansamblu de măsuri care reduc riscul de șoc electric
  • protecție suplimentară – măsură de protecție suplimentară față de protecția de bază și/sau protecția în caz de defect.
  • punct median – punct comun între două elemente simetrice ale unui circuit, ale cărui extremități sunt conectate electric la conductoarele de linie diferite ale aceluiași circuit.
  • punct neutru – punct comun al unei rețele polifazate conectată în stea sau la punctul median legat la pământ al unei rețele monofazate.

R.

  • rețea echipotențială funcțională – rețea echipotențială care asigură o legătură de echipotențializare funcțională.
  • rețea de echipotențializare – interconectarea părților conductoare, care permite asigurarea unei legături de echipotențializare între aceste părți.
  • rețea de echipotențializare de protecție – rețea de echipotențializare care asigură o legătură de protecție.
  • rezistență de legare la pământ – parte reală a impedanței de legare la pământ.
  • rețea de prize de pământ – parte a unei instalații de legare la pământ care cuprinde numai prizele de pământ și interconexiunile lor.
  • risc – o combinare a probabilității de apariție și a gravității de rănire sau de afectare posibilă a sănătății unei persoane expuse la unul sau mai multe pericole.

S.

  • rețea TFJP – rețea electrică a cărei tensiune nu depășește valoarea tensiunii foarte joase:
    – în condiii normale și
    – în condiții de defect, exceptând defectele de punere la pământ în alte circuite electrice
  • rețea TFJS – rețea electrică a cărei tensiune nu depășește valoarea tensiunii foarte joase:
    – în condiții normale și
    – în condiții de defect, inclusiv defectul de punere la pământ în alte circuite electrice
  • scurtcircuit – cale conductoare accidentală sau intenționată între două sau mai multe părți conductoare astfel încât diferența de potențial electric între aceste părți conductoare să fie zero sau aproximativ zero.
  • secționare – funcție destinată să asigure scoatarea de sub tensiune a unei instalații electrice sau a unei părți a acesteia, separând instalația electrică față de orice sursă de energie electrică pentru scopuri de securitate.
  • separare – măsură de protecție în care părțile active periculoase sunt izolate de toate celelalte circuite electrice, de pământul local și de orice atingere.
  • separare de protecție – separare între două circuite electrice prin intermediul:
    – unei izolații duble
    – unei izolații de bază și a unei protecții electrice printr-un ecran, sau
    – unei izolații întărite
  • separare simplă – separare între circuitele electrice sau între un circuit electric și pământul local printr-o izolație de bază.
  • separator – aparat de comutație care satisface în poziția deschis prescripțiile specifice pentru funcția de separare .
  • sistem de alimentare electrică pentru instalații de securitate – sistem de alimentare electrică pentru menținerea în funcțiune a echipamentelor și instalațiilor electrice importante:- pentru sănătatea și securitatea persoanelor și animalelor domestice, și/sau
    – pentru evitarea degradării mediului înconjurător și a altor echipamente, dacă aceasta este cerută prin reglementări naționale.
  • sistem de tuburi – ansamblu de protecție închis, cu secțiunea circulară sau nu, pentru conductoare izolate, cabluri și cordoane, permițând ca acestea să fie instalate și înlocuite prin tragere, utilizat în instalații electrice.
  • sistem de jgheaburi de cabluri – sistem de protecție închis, prevăzut cu o bază și cu un capac deplasabil, destinat protecției complete a conductoarelor izolate și a cablurilor și/sau pentru amplasarea altor echipamente electrice inclusiv echipamente de prelucrare a informațiilor.
  • sistem de pozare – ansamblu constituit din mai multe conductoare electrice izolate, cabluri sau bare colectoare și elementele care asigură fixarea lor și, dacă este necesar, protecția lor mecanică.
  • șoc electric – efect fiziologic care rezultă din trecerea unui curent electric prin corpul unui om sau al unui animal.

T.

  • tablou de distribuție – ansamblu care cuprinde diferite tipuri de aparataj asociate cu unul sau mai multe circuite electrice de plecare, alimentate de unul sau mai multe circuite de intrare, ca și borne pentru conductoarele neutre și de protecție.
  • tensiune de atingere – tensiune între părți conductoare atinse simultan de o persoană sau de un animal.
  • tensiune de atingere prezumată – tensiune care apare între părțile conductoare simultan accesibile, când aceste părți conductoare nu sunt atinse de un om sau un animal.
  • tensiune de defect – tensiune între un punct de defect și pământul de referință, ca urmare a unui defect de izolație.
  • tensiune foarte joasă – tensiune care nu depășește limitele specificate în domeniul I prezentat în SR CEI 60449.
  • tensiune nominală – valoare nominală a tensiunii prin care instalația electrică sau o parte a instalației electrice este numită și identificată.
  • tensiune de pas – tensiune între două puncte de pe suprafața Pământului situate la distanța de 1 m unul față de altul, considerată a fi lungimea pasului unei persoane.

V.

  • verificare – toate măsurile cu ajutorul cărora este verificată conformitatea instalațiilor electrice cu prescripțiile în uz.

Z.

  • zonă de acces limitat – zonă accesibilă numai persoanelor calificate (în domeniul electric) și persoanelor instruite (în domeniul electric).
  • zonă de accesibilitate la atingere – spațiu cuprins între orice punct al unei suprafețe unde stau sau circulă în mod obișnuit persoane și limita pe care o persoană o poate atinge cu mâna, în toate direcțiile, fără mijloace auxiliare .
  • zonă lucru – loc (locuri), amplasament (amplasamente) sau suprafață (suprafețe) unde vor fi, sunt sau au fost realizate lucrările.
  • zonă de lucru sub tensiune – spațiu în jurul pieselor sub tensiune la care nivelul izolației pentru prevenirea șocului electric nu este asigurat când se pătrunde acolo fără măsuri de protecție.
  • zonă învecinată – spațiu delimitat care înconjoară zona de lucru sub tensiune.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.