Măsurarea rezistivității solului

Proiectarea de noi sisteme de legare la pământ trebuie să se ia în considerare condiţiile locale de teren. Cel mai important parametru este rezistivitatea solului. O rezistivitatea mai redusă a solurilor înseamnă o modalitate mai uşoară de a instala o priză de pământ care îndeplineşte cerinţele predefinite. Zonele stâncoase şi nisipoase, necesită sisteme complexe de legare la pământ şi costuri mai mari, în scopul de a obţine o valoare corespunzătoare a rezistenţei.

Modelul de măsurare a rezistivității solului (cub 1m x 1m x1m)

Modelul pentru rezistivitate este reprezentat de un cub cu dimensiunile de 1m x 1m x 1m, plin cu pământ, electrozii fiind situați pe părțile laterale. Un astfel de cub este conectat la tensiune. Raportul dintre tensiune  și curentul prin cub reprezintă rezistivitatea.

Metoda de măsurare a rezistivității solului (metoda Wenner)

Cu metoda Wenner se poate măsura rezistivitatea solului. Prin această metodă cele patru sonde de test sunt plasate într-o linie, la distanţe egale.

Caracteristic pentru metoda Wenner este relația de proporţionalitate între distanţa dintre sonde şi adâncimea la care curentul pătrunde în sol. Această relaţie permite utilizatorilor să stabilească intervalul de adâncimea la care rezistivitatea se măsoară şi este de aproximativ 0,7 din distanţa dintre sonde.

Efectuând mai multe măsurători de rezistivitate, în timp ce se modifică distanţa dintre sonde, se poate determina aproximativ la ce adâncime apare cea mai mică rezistivitate a solului. Această informație este foarte importantă crucială pentru economia de material în timpul realizării prizei de împământare.

Relația dintre distanţa dintre electrozi şi adâncimea la care rezistivitatea solului este măsurată

Exemplu:

 

În scopul de a determina rezistivitatea solului dincolo de zona de îngheț  (cca 0,7 m), sonda trebuie să fie amplasată la o distanţă de 1m. După prima măsurătoare următoarea se face cu electrozi rotiți cu 90 ° în raport cu prima măsurătoare. Rezultate similare ale măsurătorilor sunt dovezi de omogenitate a solului şi de acurateţe a testelor. Conductele de apă sau alte părţi metalice îngropate în sol pot avea un impact negativ asupra măsurătorilor de rezistivitate a solului.

Acest lucru va fi indicat de diferenţele semnificative în rezultatele obţinute într-o serie de măsurători de rezistivitate cu sondele auxiliare îndreptate în direcţii diferite. În acest caz, este necesară schimbarea locului de examinare prin introducerea lor în sol la câţiva metri de locul unde este dificil de măsurat.

Măsurarea rezistiviății solului permite utilizatorilor să determine adâncimea optimă la care elementele verticale din sistemul de legare la pământ trebuie să fie îngropat. Acest lucru economiseşte timp şi materiale pentru a realiza sistemele de împământare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.